Domnul K trăia inexplicabil în passe par tout.
Încă de la divorţ strângea sticluţe colorate de parfum.
Avea siguranţa ciudată a omului lătrat că-i vor folosi la ceva.
Exasperat de cerul ce-i semăna din ce în ce mai mult
domnul K lipi sticluţele pe geamul ferestrei.
Peste putinţă de jovial şi mulţumit de noul spectru
se-apucă să spele albiturile.
Poemele vesele sunt impermeabile îşi spunea domnul K.