poem cu menuet, baldachin şi pescari

… o să dansăm,
cu inima o să cânt menuetul acela vechi adus de pe mare
pentru mâinile tale atât de răcoroase
şi privirilor răsfoite în zbaterea draperiilor.

Uite! îţi pot fluiera totul,
tu ai roti o floare de subsiori
eu ţi-aş pândi degetele de la picioare,
un banc de peşte salbatic ţi-ar sfâşia ochii
prin aerul răsfăţat din baldachin,
prin părul buclat scufundându-mi degetele unul câte unul.

De ce nu mergem in birtul acela de pescari?
o să pun să ţi se cânte vechiul menuet englezesc,
o să fie ca un ceva numai al nostru, al nostru.

Uite! dacă ridici mâna deasupra capului
o să-ţi scriu totul pe coaste.
acolo o să-ţi cânt chiar eu vechiul menuet,
si-o să beau lichidul acela căprui,si-o să fii veselă,
şi rochia ta o să fie veselă, o să râzi zgomotos
şi-o să umpli toată încăperea cu tine.

O să cânt menuetul acela vechi, cu inima
şi rochia ta o să fie veselă,
şi-o sa dansăm.

Leave a Reply

*