E frumos să scriu despre tine
când norii se mişcă întruna
şi zăpada n-are pentru ce mai zăbovi,
iar rufele pe culme se petrec, nu se prefac.
E frumos să scriu despre tine
cum m-aş îndrepta înspre locuinţa ta
dinspre partea nedormită spre cea adormită.
Ştiu, e polei, poemele circulă cu grijă
când lucrurile se colorează mai puţin.
Să scriu despre tine însă,
e ca un gest umanitar pe care-l fac
pentru anotimpul care se colorează mai puţin.