Are ea o eleganţă matinală
care dezmorţeste munţii
şi în şifonatul cearşafului ei
zăpada se joacă de-a avalanşa
şi mor câţiva bărbaţi
lăsând familii îndurerate.
Are ea o eleganţă matinală
de care se bucură pijamalele
emoţionate peste măsură
împovărate de atâta responsabilitate
o eleganţă pe care n-o cunosc încă
dar lucrez şi mă obosesc pentru asta.
Când scriu despre tine folosesc numai cuvintele bune,
dintr-o grădină ascunsă de care am grijă în mare secret.
Când scriu despre tine, îmi curăț casa,
îmi spăl animalele, rufele, pun de cafea proaspătă,
mă spăl, mă piepten, mă curăț în urechi.
Îmi aleg cu grijă zilele în care scriu despre tine,
ele trebuie să fie faste, mirositoare, singure,
zilele singure sunt dintre cele mai bune,
atunci am un fel al meu religios de-a-nsenina cerul
pentru un timp de 7 ceasuri și 28 de secunde fix.
Trebuie să fie totul curat când scriu despre tine.
Vă iubesc mult Ana Pavlovna
şi pentru asta va spun că
împotriva singurătăţii medicament sigur
e să vă cumpăraţi o sobă de teracotă,
o să vă simţiţi mai bine,
n-o să mai ţineţi cont de indicatoare
în orăşelul acesta pustinac,
chiar solniţele de pe rafturi
or să vă aplaude în picioare,
o să vă simţiţi mai bine,
iar eleganţa oraşelor în care n-aţi fost
n-o să mai doară chiar aşa.
Sandalele dumneavoastra Ana Pavlovna
or să se mântuiască asemenea fiului risipitor,
trebuie numai un viţel îngrăşat
asemenea unei sobe de teracotă.
Să vedeţi, o să vă simţiţi mai bine,
o să ieşiţi afară cu ochii limpeziţi,
o să priviţi lumea, ramurile de deasupra,
norii, milioane de culori.
Vă iubesc mult Ana Pavlovna.
Unele poeme mor şi primăvara,
oamenii le primenesc atunci
le scot din casa cu steagu,
cortegiul opreşte la răscruci,
cei apropiaţi aruncă monezi,
câte unul dintre noi
strânge poate de-o-ngheţată.
Li se face slujbă
alea mai înstărite au şi trompetă.
Când moare câte-un poem
mai ales pe la sate
rândunicile lasă ziua aia
de se-nmormântează drumu liber,
şi oamenii vorbesc mai puţin.
După ce le-ngroapă treaba-i gata,
se face pomenirea,
mai trece câte unu din ce în ce mai rar,
din ce în ce mai dezafectat
pană ce abia mai poti citi pe cruce
“aici se odihneste Dulcineea del Tobosco”
sau Estella, ori Sonia Marmeladovna.